Toti traim sub acelasi cer, dar nu toti avem acelasi orizont

Nu te teme niciodata de umbre.Ele arata doar ca exista lumina in apropiere.

Nimeni nu e de neinlocuit dar… uneori…este nevoie de mai multe persoane pentru a inlocui una singura.

Poate va intrebati de ce nu mai postez atat de des… Ei bine, pt ca sunt ocupata. Momentan pregatesc Vara Impreuna(care incepe luni) si campusul ACT Tamaseni(care incepe pe 14). Sper ca ma voi distra. Dupa cum am si presimtit, vacanta asta va fi plina! Nu voi gusta plictiseala la fel de mult ca in ceilalti ani, si asta e un lucru bun!

Ma mandresc ca sunt ceea ce sunt.

Cat despre titlul postului… va pot spune doar cateva cuvinte: m-am saturat de functionarii publici frustrati de ceea ce sunt(ma refer in special la o anumita femeie de la birou’ de informatii din gara Roman). Cat sictir! ;))

Cand izgonit din cuibul vesniciei
intaiul om
trecea uimit si-ngandurat prin codri ori pe campuri,
il chinuiau mustrandu-1
lumina, zarea, norii si din orice floare
il sageta c-o amintire paradisul
Si omul cel dintai, pribeagul, nu stia sa planga.
Odata, istovit de-albastrul prea senin
al primaverii,
cu suflet de copil intaiul om
cazu cu fata-n pulberea pamantului:
“Stapane, ia-mi vederea,
ori daca-ti sta-n putinta impainjeneste-mi ochii
c-un giulgiu,
sa nu mai vad
nici flori, nici cer, nici zambetele Evei si nici nori,
caci, vezi lumina lor ma doare”.
Si-atuncea Milostivul intr-o clipa de-ndurare
ii dete lacrimile.

La umbra unui copac…pe o campie…navighezi in taramuri neexplorate. Ce taramuri…constientul tau…al meu. Despre tine nu pot spune multe, dar despre mine pot.

Cine sunt eu? Sunt o persoana obisnuita, si, totusi, deosebita(nu sunt speciala, ci doar deosebita). Sunt o fiinta ratacinta in propriul labirint al mintii, sunt presata de propriile mele cerinte…si de nenumarate ori, sunt victima constiintei mele.

Cu ce ma ocup? Imi caut un rost. Acum sunt animatoare la Actiunea Catolica a Copiilor.

Ce am realizat pana acum? Mi-am facut prieteni(copiii). Am avut cateva realizari pana acum… dar multe dintre ele nu stiu cu ce folos. La ce bun fac toate lucrurile pe care le fac? Ma ajuta in vreun fel? Sau sunt doar niste satisfacii pe moment, care ma fac mai ambitioasa si incapatanata?

Ce imi aduce o raza de bucurie in momentele mai triste din viata mea? Un zambet…

Tu………. cine esti?

Te trezesti inconjurat de oameni care trec pe langa tine si nici nu te observa. Traiesti intr-o lume a umbrelor.. Si cel mai rau este ca intr-o zi vei constata ca si tu esti ca ei…doar o umbra… Cineva mi-a spus candva ca noi “suntem doar o umbra a ceea ce am putea fi”.

Deja au trecut 2 saptamani din vacanta. Nici nu stiu cum de au trecut asa de repede… Acusi incepe Vara impreuna. Abia astept…

Suntem cu totii lucrari in evolutie.

Un fizician, un biolog si un chimist s-au dus la mare pentru prima data în viată.
Fizicianul a văzut marea si a fost fascinat de valuri. A spus că se duce să mai facă niste cercetări despre dinamica fluidelor si despre valuri, a intrat in apă, si dus a fost.
Biologul a fost fascinat de fauna si flora acvatică specifică, a intrat în apă ca să o poată studia mai bine, si nu s-a mai întors.
Chimistul a asteptat un timp si după aceea si-a notat în carnet: “Fizicienii si biologii sunt solubili în apa mării”.