Lacrimile-Lucian Blaga

Cand izgonit din cuibul vesniciei
intaiul om
trecea uimit si-ngandurat prin codri ori pe campuri,
il chinuiau mustrandu-1
lumina, zarea, norii si din orice floare
il sageta c-o amintire paradisul
Si omul cel dintai, pribeagul, nu stia sa planga.
Odata, istovit de-albastrul prea senin
al primaverii,
cu suflet de copil intaiul om
cazu cu fata-n pulberea pamantului:
“Stapane, ia-mi vederea,
ori daca-ti sta-n putinta impainjeneste-mi ochii
c-un giulgiu,
sa nu mai vad
nici flori, nici cer, nici zambetele Evei si nici nori,
caci, vezi lumina lor ma doare”.
Si-atuncea Milostivul intr-o clipa de-ndurare
ii dete lacrimile.

Vis

O inima am…si plange.

A avut aripi,dar s-au frant.

Acum nu te mai pot ajunge.

Vis ingropat in pamant.

<<…>>

Cate-odata stai si te gandesti la ce bun duc toate lucrurile pe care le faci…la ce iti folosesc.Si de multe ori nu gasesti raspunsul.Poate ca unele intrebari nu merita un raspuns…sau poate ca raspunsul este atat de tulburator,incat nu ar trebui sa-l stim.

Si vorbesc iar despre mister.Lucian Blaga spunea: ” Cateodata,datoria noastra in fata unui adevarat mister nu e sa-l lamurim,ci sa-l adancim asa de mult incat sa-l prefacem intr-un mister si mai mare.” Are drepate,oarecum…Inchipuiti-va cum ar fi daca am sti toate secretele din lume.Atunci,totul ar fi atat de plictisitor…nu am avea ce sa descoperim…poate ca si femeia nu ar mai fi un mister, desi ma indoiesc ;)) Femeia mereu e un mister,si mereu va ramane. Asa ca nu mai sperati,baieti!

Poezie

Primavara…tu bati la usa sufletului meu

Iar eu ce fac?Ma-nchid in mine,ma cufund

In marea de-ntuneric…ma afund

Ma-nec,ma pierd in ganduri neincetat.

Caut mereu un vinovat.

Si nu gasesc…

De ce ma pierd?De ce nu ma gasesti?

In marea de-ntuneric fii lumina!

Fii soarele ce-mi face-o zi senina!

Si ziua sa devina-eternitate…

O lunga primavara…Libertate!

Vino.Te astept.